Drumul inițierii! 4 iunie 2012


Dobrogea?

Colbul –  straie zilnice ale ciobanilor și meșterilor pietrari!  Arșița – dorința de nestăvilit de a ostoi gâtlejul uscat și de a te răcori sub umbra unui tei ori corn …  Vântul cel năpraznic ce se pornește de nicăieri și tot așa dispare …  Făpturi retrase, tufișuri pline de istorie …   Apusul mult râvnit și diadema, cerul înstelat – legături ancestrale ale lumilor de demult! Cioburile și ruinele, tumulii și tradițiile, mărturii ale străbunilor noștri, Primii Oameni!

Ea nu-i a mea și nici măcar a altuia!  Este a celor ce respiră colbul său, a celor ce iubesc să simtă-n nări și-n obraji tăria vântului de iarnă și se mulțumesc cu puținul roadelor acestui pământ stors de bunătăți, a celor ce adorm legănați de cântecul mării învolburate precum Mitan! Oricine-i poate parcurge potecile, oricine își poate colora văzul și reîmprospăta auzul … dar puțini sunt cei aleși să-i simtă sufletul iar și mai puțini binecuvântați de spiritul său …    Descălțați-vă  înainte de a-i parcurge potecile!

Nu trece zi în care să nu vărs o lacrimă pentru ea, Dobrogea!  Hoarde de așa-ziși iubitori de natură au luat-o  cu asalt, pustiindu-i cotloanele și năucindu-i făpturile, gloate de indivizi care își învață copiii încă de mici să încalce regulile, (că doar ei au voie și nu sunt reguli și pentru ei!) chiar dacă aceștii pui de om sunt și aspiră să devină cercetași!  Turiști care nu respectă nici cea mai elementară regulă de bun simț sau de educație, ce să mai vorbim de comportamentul afișat în timpul drumețiilor: unul țipă, altul zbiară, un altu-i Tarzan și-o alta fotomodelă iar apoi se întreabă mirați: Unde-s dom’le animalele și păsările alea de care vorbește toată lumea?

Cu foarte mulți ani în urmă la rugămințile unor persoane devenite între timp prieteni, le-am condus pașii prin mirificile și tainicile Chei Chediu. Se chinuiseră mult să dea de ele și tot pe lângă … așa că, purcedem să le vizităm (încă nu aveau gradul actual de protecție și nu erau interzise vizitării).  În mai puțin de un an, zeci de carpatiști au bifat Greciul și cheile: erau un teritoriu virgin pentru agenda tuturor!  Că au venit a fost bine, din dragostea lor pentru acești munțișori, reușind să reclădească mai târziu cele două izvoare din Șaua Țuțuiatu. Frumos din partea lor!  Partea de nedorit, s-a întamplat însă, popularizarea lor atrăgând și indivizi dubioși și fără niciun Dumnezeu:  pe săritorile din chei, au apărut urme ale pseudo-artiștilor neînțeleși – nume scrise cu spray-ul (Nela .. și mă întreb ca tâmpul:  Cine naiba-i Nela asta??) deși acestea între timp deveniseră interzise turismului, accesul fiind permis doar cu aprobare de la P.N. Măcin și de la Academia Română, copaci distruși, animale și păsări stresate (ciutele de pe Moroianu II părăsindu-și sălașurile și afundându-se în pădure, departe de sursele de apă), pietre prăvălite.

A urmat apoi Pricopanul și ai săi megaliți, Valea Șerparu și Vf. Piatra Răioasă.  Ieri mi-a fost atrasă atenția de acest articol, așa explicându-mi urmele paralele de pe drumul de acces în Valea Șerparu care au schimbat cursul pârâiașului, acesta curgând acum pe drumul forestier prin cele două făgașe, erodând astfel drumul forestier – imaginați-vă două   rigole de-a lungul drumului, late de 20-30 cm si adânci între 30-60 cm care se măresc pe măsură ce trece timpul datorită faptului că substratul este loess (lut).  Bașca, pe „Câmpul lui Marte”, sub Piatra Răioasă, au încarcat să urce cu 4×4 și n-au reușit decât să creeze două răni adânci, pieptiș pe munte. Și s-au chinuit ceva …

Pentru ei a fost drumul inițierii  în arta condusului 4×4 … pentru mine este   „Drumul inițierii”, unicul și irepetabilul.

Trebuie parcurs măcar o dată pe an!  De fiecare dată descoperi ceva nou, cu fiecare pas ființa îți va face un salt spre nemurire condusă fiind de ființele împietrite, Sfinxul și Palma care te salută, Indexul,  Dacul și Bătrânele, Sfatul moșilor,  Alien și Cetatea Zmeilor, Fereastra Zmeilor, Turnul de veghe, Străjerul și Scaunul lui Ștefan,  Pruncul,  Falusul și La mormânt …

DSCF6569

DSCF6570

DSCF6571

DSCF6572

DSCF6573

DSCF6577

DSCF6578

După cum spuneam mai sus …    ce rămâne în urma unor mașinării care nu își au locul și rostul în mijlocul naturii:

DSCF6580

DSCF6581

DSCF6582

DSCF6583

DSCF6584

DSCF6585

DSCF6586

DSCF6587

DSCF6589

DSCF6590

DSCF6591

DSCF6592

DSCF6594

DSCF6595

DSCF6596

DSCF6597

DSCF6598

DSCF6599

DSCF6600

DSCF6601

DSCF6603

DSCF6604

DSCF6606

DSCF6607

DSCF6608

DSCF6609

DSCF6610

DSCF6611

DSCF6612

DSCF6613

DSCF6613-2

DSCF6614

DSCF6617

DSCF6618

DSCF6619

DSCF6621

DSCF6622

DSCF6623

DSCF6624

DSCF6625

DSCF6626

DSCF6627

DSCF6628

DSCF6629

DSCF6630

DSCF6631

DSCF6632

DSCF6633

DSCF6634

DSCF6635

DSCF6636

DSCF6637

DSCF6638

DSCF6638-2

DSCF6639

DSCF6642

DSCF6643

DSCF6644

DSCF6645

DSCF6646

DSCF6647

DSCF6648

Aceleași urme 4×4 și mutarea  cursului pârăiașului ..

DSCF6649

DSCF6651

DSCF6653

DSCF6654

Detaliu …

DSCF6655

Fraților întru simțire!!   Fiți doar … OAMENI!

Respectați pământul pe care călcați! Altfel colbul său nu vă va învălui într-o tainică simțire!

DSCF6658

P.S. – fotografii culese cu Prințul Fujică, un aparat de fotografiat și de filmat superb pentru concediu, excursii și pentru orice alt uz personal.

Următoarele sunt captate cu un Nikon D70s + 18-70 f/3,5 – 4,5 G

_DSC3986

_DSC4076

_DSC4072

_DSC4062

_DSC4054

_DSC4053

_DSC4045

_DSC4042

_DSC4036

_DSC4035

_DSC4034

_DSC4031

_DSC4026

_DSC4025

_DSC4019

_DSC4012

_DSC4004

_DSC4002

_DSC3995

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s